Fisticul este una dintre cele mai gustoase dar si cele mai sanatoase nuci din lume. Fructele sale speciale de culoare verde se pot folosi la orice fel de mancare, de la salate pana la aperitive si deserturi. De asemenea, fisticul este foarte popular si in sine, nu neaparat in retete, ci mancat ca gustare, prajit si usor sarat ceea ce ii confera un gust apropiat de perfectiune.
Dovezile arheologice indica faptul ca semintele de fistic erau un aliment comun inca din anul 6750 inainte de Hristos. Inflorind in zone cu climat foarte cald, fisticul s-a raspandit imediat din Orientul Mijlociu pana in Mediterana, devenind o delicatesa extrem de pretuita la curtile regale, in randul calatorilor si oamenilor obisnuiti, de asemenea.
Legenda spune ca Regina din Sheba a decretat fisticul un aliment exclusiv regal, interzicandu-le chiar oamenilor de rand sa il cultive pentru consum personal.
Daca a ramas o delicatesa regala si atat, nu stim cu exactitate, insa datele istorice spun ca in secolul I dupa Hristos fisticul a ajuns si la Roma, adus de imparatul roman Vitellius. Mai mult, Apicius – cartea de bucate cea mai veche, datand din secolul al V-lea dupa Hristos – includea si retete cu fistic. Alaturi de migdale, fisticul era frecvent transportat de catre calatori de-a lungul anticului Drum al Matasii, care lega China de Occident.
Iata de ce, ceea ce noi numim astazi fistic, este cunoscut in Iran sub numele de “nuca zambitoare” si “nuca vesela” in China. De asemenea, mai este cunoscut si sub numele de “migdala verde”.
Fisticul are un gust specific si extrem de aparte, un gust bogat, de nuca, usor dulceag si se spune pe drept cuvant ca nu exista nuci mai bune decat fisticul.
Insa, fie ca esti un fan pasionat al fisticului, fie ca nu esti deloc innebunit dupa el, daca ai cumparat macar o data fistic, in mod cert te-ai intrebat de ce costa atat de mult. Fisticul se vinde cu un pret mai mare decat migdalele sau alunele si nu exista doar un singur motiv pentru care se intampla asta, ci chiar o serie intreaga!
Sumar articol:
Fisticul creste doar in cateva locuri
Arborii de fistic sunt o planta nativa din desert si poate supravietui in sol sarac si in conditii meteo vitrege, daca radacina este suficient de irigata. Pentru ca arborii de fistic sa poata creste si trai in continuare, ei au nevoie de doua coditii: ierni reci (o mie de ore cu temperaturi de sub 7 grade, dar fara ca solul sa inghete) si veri lungi si calde, cu umiditate scazuta, pentru o coacere adecvata. In mod surprinzator, acest lucru limiteaza drastic zonele din lume in care pot fi cultivati acesti arbori. Iranul este de mult timp un producator de top, alaturi de alte tari din Orientul Mijlociu, dar si de Valea San Joaquin dn California, sud-estul Arizonei si desertul New Mexico. 98% din recolta de fistic din SUA provine din livezi din California.
Arborii de fistic au nevoie de mult timp pentru maturare
Odata ce ai gasit o locatie destul de arida pentru o livada de fistic, va fi nevoie de 4-5 ani pentru ca arborele sa inceapa sa dea rod. Pentru ca la inceput arborele de fistic nu va rodi decat o mana de fructe, vei avea nevoie de aproximativ 15-20 de ani ca sa ajunga la productia de varf.
Arborii singuri nu produc multe fructe
Daca ai gasit locul ideal pentru a planta arborele de fistic si ai asteptat cei 20 de ani pentru maturare, trebuie sa stii ca fiecare arbore de fistic de sex feminin va produce numai 18 kg de nuci uscate decojite. La fel ca in cazul oricarei alte recolte, conditiile meteo trebuie sa fie cele adecvate sau in caz contrar cantitatea recoltata va fi afectata. Arborii de fistic de sex masculin (polenizatorii) nu fac fructe. Numarul de polenizatori poate merge de la 10% la 15% din totalul de arbori de fistic din livada.
Productia de varf este atinsa o data la doi ani
Fisticul rodeste prin alternanta, ceea ce inseamna ca daca intr-un an arborele va atinge productia maxima, in anul urmator productia va fi redusa, pentru ca in anul respectiv copacul va acumula hrana pentru anul urmator.
Fisticul necesita munca in regim intensiv
In Statele Unite se folosesc masini speciale pentru recoltarea si procesarea fisticului, insa oamenii sunt cei care conduc si supervizeaza echipamentele, la fel ca si incarcarea si descarcarea fisticului. Cel mai complex proces este, in mod evident, ultimul pas al controlului calitatii, atunci cand nucile sunt sortate manual, astfel incat sa poata fi sigur ca doar nucile de cea mai buna calitate ajung sa fie ambalate.
In concluzie, cresterea si recoltarea fisticului reprezinta un proces complex, care necesita mult timp si multa munca, si in care nu exista niciun fel de posibilitate de a trisa sau de a gasi “scurtaturi” pentru a termina mai repede treaba.
