Ciupercile sunt adesea apreciate doar pentru valoarea lor culinara, pentru ca sunt pline de potentiatori de arome si atrag pasionatii de gourmet. Probabil ca tocmai de aceea sunt cel de-al doilea topping de pizza ca popularitate, dupa pepperoni.

In trecut, specialistii in alimentatie laudau ciupercile si le includeau in categoria “alimente sanatoase” pentru ceea ce nu aduceau in dieta: mai exact ciupercile nu contin colesterol si gluten si au un continut redus de zaharuri, sodiu si calorii. Insa daca ne-am limita la a spune doar asta, ar insemna sa desconsideram ciupercile… Ele sunt alimente extrem de sanatoase si pot avea proprietati medicinale, pentru ca sunt surse foarte bune de proteine, vitamina B, fibre, zaharuri numite beta glucani (ce se gasesc in peretii celulelor si care sustin sistemul imunitar), precum si alti compusi bioactivi.

Cum au devenit banalele ciuperci vedetele nutritiei? 1

Ciupercile au fost folosite ca aliment si uneori ca medicament de secole intregi. In trecut, cei care utilizau cel mai mult ciupercile in scop medicinal era asiaticii, in timp ce multi americani era sceptici cu privire la acest concept. Cu toate acestea, pentru ca atitudinea consumatorilor incepe sa se schimbe in sensul respingerii abordarii farmaceutice ca unic raspuns la anumite boli, acest lucru pare sa se schimbe si in Occident.

Robert Beelman, profesor de stiinta alimentatiei la Universitatea de Stat din Pennsylvania vorbeste pentru site-ul TheConversation.com despre cercetarile sale extrem de amanuntite asupra aparent banalelor fungi si ciuperci, descoperind ca ciupercile pot fi chiar mai bune pentru sanatate decat se credea pana acum.
Astfel, ciupercile pot fi surse excelente pentru patru micronutrienti alimentari extrem de importanti, toti recunoscuti pentru contributia esentiala la imbatranirea sanatoasa.
In acest moment cercetarile lui Beelman incearca sa descopere daca unele dintre ciuperci pot fi de ajutor in prevenirea bolilor Parkinson si Alzheimer.

4 nutrienti cheie

 

Printre nutrientii importanti din ciuperci se numara seleniul, vitamina G, glutationul si ergotioneina. Toate aceste ingrediente cheie sunt recunoscute pentru functionarea lor ca antioxidanti care pot reduce stresul oxidativ. Toti, insa, sunt recunoscuti pentru faptul ca se reduc odata cu inaintarea in varsta. Stresul oxidativ este considerat principalul vinovat pentru aparitia bolilor associate cu batranetea, printre care bolile de inima si dementa si chiar cancerul.

Ergotioneina, sau ergo, este un aminoacid antioxidant care a fost initial descoperit in anul 1909 in ciuperca cornul secarei. Ergo este produs in natura in primul rand de catre fungi, inclusiv ciuperci. Oamenii nu pot sa produca acest aminoacid, el trebuind deci sa fie obtinut din surse alimentare.
Pana in anul 2005 a existat un interes foarte scazut pentru ergo, dar totul a luat o cu totul alta turnura atunci cand profesorul de farmacologie Dirk Grundemann a descoperit ca toate mamiferele produc un transportator codat genetic care atrage ergo foarte rapid in celulele rosii din sange. Ele distribuie apoi ergo in tot organismul, urmand ca acesta sa se acumuleze in tesuturile supuse la cel mai mare stres oxidativ.
Aceasta descoperire a condus la un interes crescut fata de potentialul rol al ergo pentru sanatatea umana. Unul dintre studii a facut ca omul de stiinta american Dr. Solomon Snyder sa recomande ca ergo sa fie considerat o noua vitamina.

In 2006, Robert Beelman alaturi de un fost student al sau, Joy Dubost, au descoperit ca ciupercile comestibile cultivate sunt surse extrem de bogate de ergo si contin de cel putin 10 ori mai mult ergo decat orice alta sursa alimentara. Prin colaborarea cu John Ritchie si cu omul de stiinta Michael Kalaras de la Hershey Medical Center din Penn State, Beelman a demonstrat ca ciupercile sunt de asemenea o sursa alimentara excelenta de glutation, cel mai important antioxidant pentru toate organismele vii.
Niciun alt aliment nu are nici macar pe aproape continutul de glutation si ergo pe care il au ciupercile.

Mananc ciuperci, ergo… sunt sanatos?

Cum au devenit banalele ciuperci vedetele nutritiei? 2

Cercetarile curente ale lui Beelman si ale partenerilor sai sunt centrate pe evaluarea potentialului ergotioneinei din ciuperci de a preveni sau trata bolile degenerative legate de imbatranire, precum Parkinson sau Alzheimer. Aceste cercetari au avut la baza cateva studii extrem de interesante efectuate in randul populatiilor in varsta din Asia.

Un studiu desfasurat in Singapore a indicat ca pe masura ce oamenii imbatranesc continutul de ergo din organismul lor scade semnificativ, ceea ce era in stransa legatura cu deteriorarea cognitiva tot mai mare.
Autorii au sugerat ca o deficienta alimentara de ergo ar putea sa ii predispuna pe indivizi la boli neurologice. Un studiu epidemiologic recent efectuat pe un numar de peste 13.000 de persoane cu varste inaintate din Japonia a indicat ca persoanele care au mancat mai multe ciuperci au avut o incidenta mai mica a dementei.
Rolul ergotioneinei consumata prin ciuperci nu a fost evaluat, dar japonezii sunt recunosti drept avizi consumatori de ciuperci care contin cantitati mari de ergo.

Mai mult ergo inseamna mai multa sanatate?

O intrebare extrem de importanta care a necesitat dintotdeauna un raspuns este “cat de mult ergo este consumat in dieta de catre oameni?”.
Un studiu din anul 2016 a incercat sa estimeze consumul mediu de ergo din 5 tari diferite. Robert Beelman a utilizat datele acestui studiu pentru a calcula cantitatea estimata de ergo consumata zilnic de o persoana medie cu o greutate de 68 de kg si a descoperit o valoare intre 1.1 in SUA si 4.6 miligrame pe zi in Italia.
Atunci Beelman a putut compara consumul estimat de ergo cu rata de mortalitate din fiecare tara cauzata de boli neurologice comune, inclusiv Alzheimer, dementa, Parkinson, si scleroza multipla. Studiul a descoperit, in fiecare caz, un declin in rata de mortalitate pe fondul cresterii consumului estimat de ergo.
Desigur, nu putem presupune o relatie de cauza efect doar pornind de la un astfel de calcul, dar sunt date care sprijina ipoteza lui Beelman ca poate fi posibil ca incidenta bolilor neurologice sa scada odata cu cresterea consumului de ciuperci.

Daca nu consumi ciuperci de unde iti iei necesarul de ergo? Aparent, ergo ajunge in lantul alimentar si altfel decat prin consumul de ciuperci, anume prin fungii din sol. Fungii transmit ergo plantelor care cresc in sol si apoi animalelor care consuma plantele. Astfel, consumul de ergo depinde de populatia sanatoasa de fungi din solurile agricole.
Aceasta constatare i-a facut, insa, pe Beelman si echipa sa sa se intrebe daca nivelul de ergo din dieta americanilor nu poate fi cumva afectat de catre practicile moderne din agricultura, care pot reduce populatia fungica din soluri.

Beelman a inceput o colaborare cu Institutul Rosale, lideri in studierea metodelor agricole organice regenerative, pentru a examina acest aspect. Experimente preliminare facute pe culturi de ovaz au relevat ca practicile care nu necesita arat au avut ca rezultat niveluri cu mult mai mari de ergo in ovaz decat practicile conventionale, unde aratul solului perturba populatiile fungice.

In anul 1928, Alexander Fleming a descoperit accidental penicilina produsa dintr-un contaminant fungic intr-o cutie Petri. Aceasta descoperire avea sa revolutioneze intreaga medicina, salvand nenumarate vieti de infectiile bacteriene.
Poate ca fungii vor fi cheia catre o noua revolutie, mai subtila dar nu mai putin importanta, prin ergotioneina produsa de ciuperci.
Poate ca atunci omenirea va reusi sa duca la indeplinire indemnul lui Hippocrate: “Lasati mancarea sa va fie medicament!”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.