Teoria mintii! De ce suntem predispusi sa credem in Dumnezeu?

De ce creierul nostru s-a adaptat sa creada in supranatural, zeitati, suflete si fantome?

Se pare ca suntem astfel structurati incat avem tendinta „in mod natural” sa ne orientam gandurile si ideile catre supranatural, prieteni imaginari sau orice alta forma care intr-un fel sau altul ne va ocroti atunci cand avem nevoie. Studiile efectuate pe bebelusi si copii au demonstrat ca materia cenusie este programata sa creada ca spiritul (sufletul) este strict separat de corpul uman. Se pare ca inca de la nastere avem un simt innascut super-dezvoltat al cauzei si efectului si ca vedem un scop si un sens in absolut toate lucrurile, chiar si cand nu este cazul.

Copiii sunt absolut convinsi ca animalele, pietrele, raurile, copacii sau orice alt element a fost creat cu un scop precis, iar rolul lui este foarte bine definit.

Dumnezeu este suferinţa fricii de moarte. Cine va invinge suferinta si frica va deveni el insusi Dumnezeu.

 

Religia ca parte a naturii umane si cum ajungem sa credem in Dumnezeu

Cum s-a ajuns la religie? Cele mai multe teorii despre originile religiei indica faptul ca totul a inceput cu frica de moarte. Desi aceasta teama de moarte reprezinta partea centrala a sensibilitatii oamenilor la credinta, este doar o piesa din puzzle.

Vorbim despre o configuratie de baza de trasaturi psihologice care dau nastere la impresia ca exista un „observator” care se uita la noi si care ne evalueaza din punct de vedere moral. Ca este Dumnezeu sau o forma supranaturala, mintea noastra este setata catre asa ceva.

„Exista acum multe dovezi ca anumite fundamente ale credintelor noastre religioase sunt strict legate de structura creierului. Toti oamenii poseda aceasta structura, care niciodata nu ne tradeaza”, sustine Paul Blomm, psiholog la Universitatea Yale din SUA.

O alta observatie, de altfel simpla, este ca odata cu inaintarea in varsta, se pune mai mult accent pe valorile morale ale credintei si mai putin pe latura supranaturala a acesteia.

De ce atunci cand lucrurile din viata noastra merg prost ne este foarte greu sa rezistam tentatiei de a nu apela la Dumnezeu? In vremuri grele, de criza, cei mai multi oameni isi intorc sufletele catre religie si gasesc in aceasta puterea si sprijinul de care au nevoie.

Sa crezi in Dumnezeu este sanatos sau reprezinta o dovada de slabiciune?Dumnezeu

Sunt si persoane care considera ca religia este ceva gresit si ca oamenii religiosi sunt mai putini inteligenti. „Ateii noi”, asa cum se autointituleaza, au o atitudine elitista si sustin ca religia este pentru prosti si naivi. Intr-o demonstratie a afirmatiei lor nu cred, insa cu siguranta exista avantaje semnificative si verificabile empiric ale faptului ca sanatatea depinde in mare masura de credinta. Plecand de la ideea ca atunci cand esti copil esti usor influentat de amenintarea „pedepsei” pe care o poti primi de la Dumnezeu, iar acesta devine un mecanism de auto-control in comportamentul tau, pana la maturitate cand credinta in supranatural poate inhiba unele actiuni care provoaca probleme sociale. Se poate spune ca religia te tine departe de necazuri si in acelasi timp iti poate oferi linistea sufleteasca de care ai nevoie.

 

 

1 COMENTARIU

  1. Speranta moare ultima!
    Sa crezi in ceva supranatural te ajuta, e benefic pt starea de spirit. Cand esti pierdut in spatiu si nu vezi nici o rezolvare, singur printre o multime de oameni neputinciosi, speranta te salveaza, dandu-ti incredere in fortele proprii.
    Cine nu are nevoie de ajutor?! Si atunci de ce sa nu crezi, de ce sa nu speri ca exista cineva care te insoteste pas de pas si te salveaza!
    Atata timp cat nu devii fanatic si nu astepti sa primesti totul doar prin rugaciune, tu nemiscand un deget, cred ca ai numai de castigat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.