Un animal de companie aduce in casa si o lista de treburi marunte. Castronul se umple, apa se schimba, lesa se ia din cuier de cateva ori pe zi. Pentru copii, aceste treburi pot deveni primele responsabilitati adevarate. Le fac cu placere, mai ales cand simt ca animalul are nevoie de ei.
Impartirea sarcinilor se face dupa varsta. Un copil mic poate pune plicul de mancare pisici in castron, sub privirea unui adult. Unul mai mare poate scoate cainele in curte sau poate tine evidenta zilelor in care se schimba nisipul. Fiecare are partea lui. Sarcinile se schimba din cand in cand, ca nimeni sa nu se plictiseasca.
Treburile nu inlocuiesc grija adultilor. Ele sunt un fel de invatare prin joaca. Copilul afla ce inseamna grija pentru altcineva, iar animalul castiga un prieten care il cunoaste tot mai bine, de la un an la altul.
Sumar articol:
O rutina simpla pentru baia cainelui
Baia e una dintre treburile pe care copiii le asteapta cu nerabdare. Cainele ud, spuma, prosoapele aruncate pe jos. Un adult se ocupa de partea grea, iar copilul ajuta cu ce poate. Tine prosopul, aduce flaconul de sampon caini sau vorbeste linistit cu animalul ca sa nu se agite.
Inainte de baie, totul se pregateste la indemana. Asa, nimeni nu alearga prin casa cu un caine ud dupa el. Lucrurile adunate pe marginea cazii sunt, de obicei, acestea:
- doua prosoape mari
- un covoras care nu aluneca
- produsul de ingrijire pentru blana
- o perie cu dinti rari
- o mica rasplata pentru final
Copiii mici nu raman singuri cu cainele in cada. Apa, spuma si un animal care se scutura pot aduce cazaturi. Rolul lor e de ajutor si de companie, iar dupa baie pot peria blana, cand cainele s-a uscat. Cainele se bucura de atentie, iar copilul se simte important.
Castronul umplut la ora stiuta
Masa animalului e o treaba buna pentru un copil care invata sa respecte un program. Cainele mananca la aceleasi ore, din acelasi castron. Cantitatea de hrana uscata caini se masoara cu o cana anume, pastrata langa sac, ca sa nu existe zile cu prea mult sau prea putin.
Un tabel simplu, lipit pe frigider, arata cine se ocupa de masa in fiecare zi. Copiii bifeaza dupa fiecare tura. Pasii unei mese sunt putini si usor de tinut minte:
- mainile se spala inainte
- portia se masoara cu cana obisnuita
- castronul se pune jos, in locul lui
- cainele mananca fara sa fie deranjat
- apa se schimba si se completeaza
Regula despre liniste conteaza mult. Un animal care mananca nu se atinge si nu se trage de coada. Copiii inteleg repede regula cand li se explica simplu: si oamenii vor liniste la masa. Dupa cateva zile, ei o amintesc chiar adultilor.
Cum pregatesti o plimbare sigura pentru caine
Plimbarea e treaba care ii face pe copii foarte mandri. Tin lesa, aleg drumul prin parc, saluta alti stapani. Pentru un caine mare, insa, lesa ramane in mana adultului sau se tine in doua maini. Un copil mic nu poate opri un caine care a vazut o pisica.
Plimbarile scurte, prin locuri cunoscute, sunt bune pentru inceput. Copilul invata sa ridice ce lasa cainele in urma, sa astepte la trecere si sa nu lase animalul sa se apropie de oameni care nu vor asta. Sunt lectii mici de bun simt.
Odata cu varsta, increderea creste. Un adolescent poate face singur plimbarea de seara, pe un traseu stiut. Parintii afla de obicei repede daca e pregatit. Cainele se intoarce acasa linistit, iar copilul povesteste cu cine s-a intalnit.
Joaca responsabila alaturi de cainele familiei
Jocul e partea preferata a tuturor. Copiii alearga, arunca mingea, se ascund dupa usi. Animalele se bucura si ele, dar au limitele lor. O pisica se plictiseste repede si pleaca. Un caine tanar se poate infierbanta si poate prinde in joaca o maneca.
Cateva reguli tin jocul placut pentru toti. Jucariile animalului raman ale lui, iar jucariile copiilor nu ajung in gura cainelui. Pisica nu se trage de coada si nu se ia in brate cand nu vrea. Cand animalul pleaca, jocul s-a terminat.
Adultii urmaresc jocul de aproape, mai ales la inceput. Nu e nevoie de interdictii multe. Ajunge ca regulile sa fie spuse des si cu calm, pana cand copiii le repeta singuri, uneori chiar fratilor mai mici. Jocul ramane astfel o placere pentru ambele parti.
Lucrurile care raman la adulti
Unele treburi raman, oricum, in grija parintilor. Vizitele la medicul veterinar, alegerea hranei si cumparaturile pentru animal sunt decizii de adult. Copiii pot merge alaturi si pot pune intrebari, dar responsabilitatea nu se muta pe umerii lor.
La fel se intampla cu ingrijirile care pot deranja animalul. Taierea ghearelor sau descurcarea unei blane incalcite raman tot la adulti. Copiii pot sta in apropiere si pot vorbi cu animalul, dar mainile lor nu tin foarfeca. Asa se evita miscarile bruste si zgarieturile.
Intre ce fac copiii si ce fac adultii nu exista o linie fixa. Ea se muta, an de an, pe masura ce copilul creste. Important e ca animalul sa primeasca zilnic ce ii trebuie, indiferent cine se ocupa de el in ziua aceea.
O prietenie care creste in timp
Copiii care cresc langa un animal invata lucruri pe care nu le gasesc in carti. Rabdarea, programul, atentia la nevoile altcuiva. Le invata prin treburi mici, facute zi de zi, fara sa simta ca e o lectie. Iar lectiile acestea raman cu ei mult timp.
Impartirea treburilor dupa varsta tine totul in echilibru. Cei mici ajuta la masa si la baie, cei mari fac plimbarile, adultii raman responsabili de deciziile importante. Fiecare stie ce are de facut, iar animalul nu e uitat in nicio zi.
Pe termen lung, ce ramane e legatura. Un copil care a umplut castronul ani la rand, a tinut prosopul la baie si a plimbat cainele prin parc devine un adult care stie ce inseamna grija. Iar animalul a avut, tot acest timp, un prieten devotat.
