Pe fișa de comandă a unei lucrări dentare, rubrica pentru material are loc de un singur cuvânt. Medicul scrie acolo OneSmile, tehnicianul citește OneSmile, iar pacientul, cel mai probabil, nu va auzi niciodată numele. Doar că în spatele lui stă o listă destul de precisă de lucrări pentru care discul a fost gândit, plus câteva pe care producătorul le lasă, deliberat, pe dinafară.
OneSmile, zirconiul multistrat translucid din gama 3DentaSoft, se folosește pentru coroane unitare, fațete, inlay-uri, onlay-uri și coroane parțiale, punți scurte cu un singur dinte lipsă și fără extensii, precum și pentru coroane hibride pe implant. Manualul producătorului nu îl trece printre opțiuni pentru punți Maryland, coroane telescopice, reconstituiri pe pivot sau punți cu doi ori mai mulți dinți lipsă.
Lista vine din manualul de utilizare al discului și, citită așa, pare simplă. Complicațiile apar când o pui lângă un caz real, cu o preparație mai subțire decât ar trebui sau cu un pacient care strânge din dinți noaptea.
Sumar articol:
Ce fel de material este OneSmile?
OneSmile este un disc de zirconiu dentar multistrat și precolorat, produs sub marca 3DentaSoft pentru lucrările la care aspectul contează cel puțin cât rezistența. Potrivit fișei tehnice a producătorului, translucența lui, adică proporția de lumină pe care o lasă să treacă, crește de la 47% în zona coletului, partea dintelui de lângă gingie, la 52% la marginea incizală, cea tăietoare. Rezistența biaxială, măsurată prin încărcarea unui disc de probă până se rupe, merge în sens invers, de la 1000 MPa la colet până la cel puțin 727 MPa în stratul de sus.
Megapascalul, prescurtat MPa, e unitatea în care se exprimă efortul pe care materialul îl suportă până cedează, iar cifrele astea contează mai ales la punți. Celălalt disc al gamei, OneHT, face schimbul invers, cu translucență între 42 și 49% și rezistență între 1025 și 1300 MPa. Cele două se completează, iar alegerea dintre ele se face, de fapt, caz cu caz.
3DentaSoft este un laborator de tehnică dentară digitală cu sedii în Râmnicu Vâlcea, București și Timișoara, care își produce sub marcă proprie discurile de zirconiu OneSmile și OneHT. OneSmile se găsește în cele 16 nuanțe ale cheii VITA classical, mostrarul de culori folosit în cabinete, plus două nuanțe bleach, BL1 și BL2, pe care producătorul le recomandă pentru dinții foarte albi. Discul are 98 de milimetri diametru și se produce în șapte grosimi, între 12 și 25 de milimetri.
De ce contează straturile pentru o restaurare estetică
Discul OneSmile e construit din cinci straturi suprapuse, fiecare cu altă translucență și altă rezistență. Stratul incizal ocupă 23% din înălțimea discului și e cel mai luminos, cu 52%, după care valorile coboară la 50, 48 și 47%, iar rezistența ultimelor două straturi, cele de jos, ajunge la 1000 MPa. Seamănă, în mare, cu felul în care e construit un dinte natural, cu smalțul aproape sticlos la margine și dentina mai opacă spre gingie.
Tehnicianul așază virtual coroana în disc astfel încât marginea tăietoare să cadă în straturile translucide, iar zonele care duc efort, cum sunt conectorii unei punți, să stea mai jos, unde materialul e mai rezistent. Discul de 12 milimetri, cel mai subțire, există tocmai pentru lucrările scunde, ca să prindă toate straturile chiar și într-o coroană mică.
Producătorul mai susține un lucru care interesează direct estetica. Pulberea e colorată cu nanopigmenți înainte de presarea izostatică, adică de compactarea uniformă din toate direcțiile, iar straturile translucide nu capătă tentă gri nici după arderi repetate în cuptor, defect pe care 3DentaSoft îl atribuie discurilor colorate convențional. Contează la coroanele care trec prin mai multe arderi de pictură și glazură, unde un strat cenușiu s-ar vedea imediat.
Coroanele unitare, terenul cel mai sigur pentru OneSmile
Coroana unitară este restaurarea pentru care OneSmile se potrivește cel mai firesc, pe dinții frontali și pe premolarii care se văd în zâmbet. Coroana e o capă care îmbracă dintele șlefuit, iar la OneSmile fișa tehnică cere cel puțin 1,0 mm grosime pe fața incizală sau ocluzală și 0,8 mm de jur împrejur. Pentru comparație, OneHT se mulțumește cu 0,7 și 0,5 mm.
Diferența de câteva zecimi de milimetru se traduce în cât de mult șlefuiește medicul. La un dinte mare și sănătos, nu e o problemă. La unul mic, deja subțiat sau cu nervul aproape de suprafață, aceste zecimi pot cântări mai mult decât translucența.
Incisivii și caninii
În zona frontală, OneSmile e la el acasă. Gradientul de culoare din disc lucrează în favoarea tehnicianului, iar o coroană monolitică bine pictată poate sta lângă dinții naturali fără să atragă privirea. Pe zirconiu.ro, pagina discului îl recomandă explicit pentru estetica anterioară.
Caninul e un caz puțin aparte. El ghidează mișcările laterale ale mandibulei, așa că încasează forțe pe care un incisiv nu le simte, iar o coroană pe canin trebuie să respecte cu strictețe grosimile minime. La incisivul lateral, de obicei îngust, cei 0,8 mm de jur împrejur pot cere o șlefuire vizibil mai generoasă, iar acolo eu m-aș gândi serios și la o ceramică de sticlă, adică o ceramică cu fază sticloasă care se gravează cu acid și se lipește adeziv, cum e disilicatul de litiu.
Premolarii din zâmbetul larg
Într-un zâmbet larg se văd de obicei și primii premolari, uneori și următorii, iar acolo o coroană prea albă sau prea opacă iese în evidență de la o masă distanță. Manualul OneSmile nu limitează coroanele la zona frontală, așa că premolarii intră firesc în listă. Aici coroana e de cele mai multe ori monolitică, pentru că pe suprafața de mestecat un strat de ceramică adăugat ar fi expus la ciobire.
Monolitic sau cu ceramică stratificată
Manualul permite coroane și punți monolitice, dar și parțial sau total stratificate. Monolitic înseamnă că lucrarea iese dintr-o singură bucată de zirconiu, colorată și glazurată, fără un strat separat de ceramică deasupra. Varianta stratificată pornește tot din OneSmile, doar că tehnicianul reduce ușor fața vizibilă și o reconstruiește manual cu ceramică, pentru profunzime și efecte de margine.
Ceramica de stratificare trebuie să aibă un coeficient de dilatare termică apropiat de al zirconiului, valoare pe care manualul o specifică, altfel se poate fisura la răcire. Eu aș păstra stratificarea pentru frontalii cu pretenții estetice foarte mari și aș lăsa monolitul pentru restul. Cu cât e mai mult strat adăugat, cu atât e mai mult loc pentru ciobiri, iar un disc multistrat bun reduce tocmai nevoia de așa ceva.
Fațetele din OneSmile, posibile dar pretențioase
Fațeta este o restaurare subțire lipită pe fața vizibilă a dintelui, iar manualul de utilizare trece fațetele printre indicațiile OneSmile. Zirconiul se lipește însă altfel decât ceramica de sticlă, pentru că nu poate fi gravat cu acidul fluorhidric obișnuit, așa că mult depinde de protocolul de cimentare ales de medic.
În practică, suprafața interioară a fațetei se sablează de regulă, adică se tratează cu un jet fin de particule, iar lipirea se face cu adezivi care conțin MDP, un monomer care se leagă chimic de oxizii metalici din zirconiu. Fișa tehnică nu dă o grosime separată pentru fațete, însă pentru coroane cere cel puțin 0,8 mm pe pereți. Fațetele foarte subțiri, de câteva zecimi de milimetru, rămân mai degrabă teritoriul ceramicii de sticlă, inclusiv al disilicatului ONECera din aceeași familie de materiale.
Datele clinice despre fațetele din zirconiu sunt încă puține, dar cele care există sună încurajator. Un studiu clinic randomizat publicat în 2025 în revista Polymers, de cercetători de la Universitatea de Medicină din Hanoi, a urmărit 52 de pacienți, fiecare cu o singură fațetă. După un an, toate fațetele din zirconiu erau în funcțiune, față de 96% dintre cele din disilicat de litiu, iar diferența nu a fost semnificativă statistic.
Un detaliu din același studiu mi s-a părut grăitor. Singura fațetă din zirconiu care s-a dezlipit a ieșit întreagă, la un pacient care mușca cap la cap, și a putut fi lipită la loc, în timp ce fațeta din disilicat care s-a desprins s-a și fracturat. În schimb, la potrivirea culorii, disilicatul a primit ceva mai multe note maxime.
Rămâne o rezervă cinstită. Studiul a folosit alt zirconiu decât OneSmile, gravat cu un amestec special de acizi, și a durat doar un an. O serie de cazuri publicată în 2023 în Operative Dentistry, cu 28 de fațete din zirconiu ultratranslucid urmărite în medie peste patru ani, a raportat supraviețuire de 100%, însă la doar trei pacienți, prea puțini ca să tragi concluzii ferme pentru OneSmile.
Când are sens o fațetă din zirconiu în loc de ceramică de sticlă
Cel mai convingător argument pentru zirconiu la fațete e un dinte închis la culoare. Structura cristalină a zirconiului ascunde mai bine un fond întunecat decât ceramica de sticlă, iar în studiul vietnamez aproape trei sferturi dintre dinții din grupul cu zirconiu erau tratați de canal. Pentru un dinte devital, adică fără nerv, devenit cenușiu, o fațetă OneSmile poate fi un compromis bun între o fațetă clasică și o coroană completă.
Pe de altă parte, pentru un pacient cu smalț sănătos și dinți deschiși la culoare, care vrea doar să corecteze forma, aș merge mai degrabă pe disilicat. Se lipește previzibil pe smalț și poate fi făcut mai subțire.
Inlay, onlay și coroane parțiale
Inlay-ul, onlay-ul și coroana parțială sunt restaurări care înlocuiesc doar partea pierdută a unui dinte lateral, iar toate trei apar în manualul OneSmile. Inlay-ul umple o cavitate dintre cuspizi, adică dintre ridicăturile de pe suprafața de mestecat, onlay-ul acoperă și unul sau mai mulți cuspizi, iar coroana parțială îmbracă cea mai mare parte a dintelui, lăsând intactă o porțiune de perete sănătos.
Pentru un dinte lateral, zirconiul vine cu rezistență, iar OneSmile adaugă o culoare care se topește mai ușor în smalțul din jur. Avantajul față de o coroană completă e că medicul păstrează mai mult din dintele natural. Prețul plătit e dependența de lipire, pentru că un inlay sau un onlay nu are forma de manșon care ține o coroană pe loc.
Manualul permite cimentarea cu fosfat de zinc sau cu ionomer de sticlă, două cimenturi clasice, dar precizează că fixarea adezivă e preferabilă celei convenționale. La restaurările parțiale, cu retenție mecanică mică, preferința devine aproape o necesitate. Tot manualul trece printre contraindicații substanța dentară insuficientă pentru adeziune și pentru distribuția forțelor, ceea ce în limbaj de cabinet înseamnă că un dinte foarte distrus nu mai e candidat pentru un onlay.
Cimentarea provizorie nu e recomandată, avertizează producătorul, pentru că lucrarea se poate deteriora la îndepărtare. Pentru pacient, asta înseamnă de obicei că lucrarea se probează și se lipește definitiv, fără o perioadă de purtare cu ciment provizoriu.
Punțile scurte din zona vizibilă
OneSmile poate fi folosit pentru punți, dar numai pentru cele cu un singur element intermediar și fără extensii, conform manualului de utilizare. Elementul intermediar este dintele artificial care înlocuiește dintele lipsă, iar el stă suspendat între doi dinți-stâlp șlefuiți, de care e legat prin conectori, porțiunile de material care unesc elementele punții.
Practic, OneSmile acoperă puntea clasică de trei elemente, de exemplu un incisiv lateral pierdut, înlocuit între central și canin. Pentru punte, fișa tehnică ridică grosimile minime la 1,5 mm pe fața incizală sau ocluzală și la 1,0 mm circular. Conectorii trebuie să aibă o secțiune de cel puțin 12 mm² în zona frontală și 14 mm² în cea laterală, cam cât un dreptunghi de 3 pe 4 milimetri, respectiv de 3,5 pe 4.
Limita se potrivește cu pragurile din standardul internațional pentru ceramicele dentare. ISO 6872, în ediția din 2015, cere cel puțin 500 MPa pentru materialele folosite la lucrări monolitice de până la trei elemente și cel puțin 800 MPa pentru cele de patru elemente sau mai mult. Valoarea garantată pentru stratul incizal al OneSmile, de 727 MPa, trece lejer de primul prag, dar nu și de al doilea.
Comparația cere totuși grijă, pentru că 3DentaSoft raportează rezistența biaxială, iar testele biaxiale dau de regulă valori mai mari decât testele pe bare. Tocmai de aceea conectorii se plasează în straturile de jos ale discului, unde materialul are 1000 MPa, iar puntea rămâne scurtă.
Ce înseamnă „fără extensii”
O extensie, numită și punte în consolă, e un dinte artificial prins doar pe o parte, de un singur stâlp, ca un raft fixat pe un perete. Forța de mușcare pe capătul liber se transformă într-o pârghie care încarcă puternic conectorul. Pentru OneHT, fișa tehnică dă o secțiune de conector de peste 12 mm² la punțile cu extensie, în timp ce la OneSmile rubrica e goală, pentru că indicația lipsește.
Despre punțile de până la șase elemente
Pagina discului de pe zirconiu.ro și manualul de utilizare nu spun același lucru despre lungimea punților. Pagina vorbește despre punți de până la șase elemente și despre lucrări înșurubate pe implanturi de aceeași lungime, în timp ce manualul, documentul tehnic care însoțește discul, păstrează limita de un singur intermediar. Până când cele două texte vor fi armonizate, eu m-aș ține de manual pe dinții naturali și aș lăsa laboratorul să judece, pe fișierul concret, ce se poate face pe implanturi.
Restaurările pe implant
Pe implanturi, OneSmile se folosește pentru coroane hibride și pentru punți hibride cu un singur intermediar, iar în lucrările fixe pe patru sau șase implanturi apare ca element individual peste o bară. Coroana hibridă e o coroană frezată dintr-o bucată și lipită în laborator pe o bază de titan, care se înșurubează apoi direct în implant.
Coroana hibridă, înșurubată
Pentru estetică, avantajul principal al coroanei hibride e că lângă gingie nu rămâne ciment. Tot ce s-a lipit s-a lipit în laborator, iar în gură coroana intră cu un șurub, al cărui orificiu se închide apoi cu compozit pe fața dinspre limbă sau pe cea de mestecat. Dacă vreodată e nevoie, coroana se poate scoate fără să fie tăiată.
Datele clinice pentru coroanele de zirconiu pe baze de titan sunt bune. Un studiu retrospectiv publicat în 2022 în The International Journal of Prosthodontics a urmărit 182 de astfel de coroane la 118 pacienți, pe o perioadă de până la cinci ani, și a raportat o supraviețuire a lucrărilor de 98,9%. Cele două complicații tehnice înregistrate au apărut amândouă la pacienți cu bruxism, adică la oameni care scrâșnesc sau strâng din dinți.
Studiul nu a folosit OneSmile, iar cifrele lui descriu zirconiul pe baze de titan în general. Totuși, arată destul de limpede unde apar problemele, adică la gurile care lucrează peste program noaptea.
Elementele individuale de pe barele All-on-X
În lucrările de tip All-on-4 sau All-on-6, adică o arcadă întreagă fixată pe patru sau șase implanturi, OneSmile apare sub forma unor coroane individuale. Laboratorul 3DentaSoft din București descrie pe pagina proprie combinația dintre o bară de titan sau de PEEK și elemente unidentare din zirconiu OneSmile, de tip Thimble, în care fiecare coroană se așază ca un degetar peste bontul ei de pe bară. PEEK-ul e un polimer tehnic foarte rezistent, folosit și pentru astfel de structuri.
Bara preia forța de mestecare și o împarte pe implanturi, iar fiecare dinte din OneSmile se ocupă de partea vizibilă. Dacă peste ani se ciobește un singur dinte, se reface doar acel dinte, iar bara și celelalte coroane rămân pe loc.
Pagina laboratorului din București arată fotografii cu lucrări All-on-X și materialele folosite pentru fiecare tip de restaurare, inclusiv pentru bonturile individualizate pe implant. Dacă ești medic în zona Capitalei și vrei să vezi cum arată concret, click aici.
Dinții albiți și bonturile închise la culoare
OneSmile are două instrumente pentru cazurile de culoare dificile, nuanțele bleach și stratul cervical mai opac. Nuanțele BL1 și BL2 sunt gândite de producător pentru dinții foarte albi, deci și pentru pacienții care și-au albit dinții.
Albirea se face înainte de alegerea culorii, pentru că ceramica nu reacționează la gelurile de albire. O coroană aleasă pe dinții nealbiți va părea gălbuie după tratament, iar singura soluție ar fi refacerea ei.
La celălalt capăt stau dinții tratați de canal, care se închid la culoare, și bonturile metalice sau pivoturile care pot transpărea. Producătorul precizează că stratul cervical al OneSmile, mai opac, maschează bonturile discromice, adică închise la culoare, și componentele metalice. Funcționează până la un punct, pentru că un bont foarte închis cere grosime de material, iar grosimea înseamnă șlefuire.
O poză a bontului șlefuit, cu tabul din cheia de culori ținut lângă el, îi spune tehnicianului mai mult decât orice descriere. Uneori, după ce vede fotografia, decizia corectă e un disc mai opac sau o coroană stratificată.
Ce lucrări lasă manualul în afara listei?
Mai multe tipuri de lucrări apar în manual doar la OneHT, nu și la OneSmile, și e bine să le știi înainte de comandă. Lista cuprinde punțile Maryland, reconstituirile pe pivot, coroanele telescopice primare, abutmenturile hibride, barele hibride și orice punte cu doi intermediari sau cu extensie.
Puntea Maryland e un dinte artificial prins cu niște aripioare lipite pe spatele dinților vecini, iar reconstituirea pe pivot e un bont refăcut pe un dinte tratat de canal, ancorat cu un știft în rădăcină. Coroana telescopică primară e capa interioară pe care se sprijină o proteză mobilă. Abutmentul hibrid e un bont pe bază de titan peste care se cimentează separat o coroană, spre deosebire de coroana hibridă, care e dintr-o bucată.
Pe lângă indicații, manualul trece și contraindicații valabile pentru ambele discuri, între ele preparația insuficientă, igiena orală precară și spațiul interdentar prea mic pentru conectori. Bruxismul nu apare explicit, dar studiul despre coroanele pe baze de titan și faptul că cercetarea vietnameză despre fațete i-a exclus de la început pe pacienții cu bruxism spun destul. La un pacient care scrâșnește serios, eu aș trece la OneHT și aș adăuga o gutieră de noapte.
Întrebări frecvente despre restaurările din OneSmile
Se poate face o coroană OneSmile pe un molar?
Manualul nu limitează coroanele OneSmile la o anumită zonă, așa că tehnic se poate. Pe molari însă forțele sunt cele mai mari din gură, iar estetica cântărește mai puțin, de aceea OneHT, care cere doar 0,7 mm grosime ocluzală, e de obicei alegerea mai comodă. OneSmile pe molar are sens mai ales când dintele se vede în zâmbet și există spațiu pentru un milimetru de material.
Îmi pot albi dinții după ce am primit o lucrare din OneSmile?
Poți, dar lucrarea nu se va albi odată cu dinții naturali, pentru că zirconiul nu reacționează la gelurile de albire. Rezultatul ar fi o coroană mai închisă decât dinții din jur, care ar trebui probabil refăcută. Dacă te gândești la albire, fă-o înainte de a alege culoarea lucrării.
Conține metal o lucrare din OneSmile?
Nu. Potrivit fișei tehnice, OneSmile e format în principal din oxid de zirconiu și oxid de ytriu, cu urme de oxizi folosiți ca pigmenți, fără vreun aliaj metalic în structură. Singura contraindicație de acest tip din manual este alergia cunoscută la produs sau la componentele lui.
Se poate cimenta o coroană OneSmile cu ciment clasic?
Da, manualul permite cimenturi pe bază de fosfat de zinc sau ionomeri de sticlă, după sablarea suprafeței interioare cu oxid de aluminiu. Fixarea adezivă rămâne varianta preferată de producător, iar cimentarea provizorie nu e recomandată, pentru că lucrarea se poate deteriora la îndepărtare.
Ce trebuie să primească laboratorul pentru o lucrare din OneSmile?
Laboratorul are nevoie de o scanare în care marginile preparației se văd clar, de arcada opusă și de înregistrarea mușcăturii. Pentru culoare contează fotografiile clinice, ideal cu tabul din cheia VITA lângă dinte, plus mențiunea dacă pacientul scrâșnește din dinți. Laboratorul 3DentaSoft din București spune pe pagina proprie că verifică aceste elemente înainte de producție și că anunță medicul când ceva lipsește.
Se poate ajusta o lucrare OneSmile direct în cabinet?
Da, cu instrumente diamantate cu granulație fină, presiune redusă și răcire cu apă, după care suprafața se lustruiește cu discuri de cauciuc sau cu pastă diamantată. O suprafață lăsată aspră după ajustare uzează mai repede dintele de pe arcada opusă, așa că lustruirea finală nu e un moft.
Unde se termină lista și începe judecata clinică
Manualul OneSmile spune ce lucrări sunt permise, dar nu poate spune ce se potrivește unui caz anume. Lista lui e largă și cuprinde aproape toate restaurările unitare, oprindu-se la punțile lungi și la extensii. Restul se decide cu șublerul și cu fotografiile pe masă, pentru că două zecimi de milimetru sau un conector prea mic pot muta cazul spre OneHT ori spre disilicat.
Dacă ar fi să pun un singur criteriu înaintea celorlalte, l-aș pune pe cel al spațiului. Un material estetic pus într-un loc prea strâmt ajunge subțiat la ajustare exact unde ar trebui să fie gros, iar atunci nici cel mai frumos gradient nu mai salvează lucrarea. Când spațiul lipsește, medicul are două variante, să șlefuiască mai mult sau să schimbe materialul, iar la un dinte viu a doua e de obicei cea mai blândă.
