Când părinții mă întreabă ce găsesc copiii de 7–9 ani în programul SuriClub, văd imediat în minte o curte scăldată în lumină, un joc care se leagă de la sine și râsete care se aud până la poartă. E vârsta aceea în care curajul și lipsa de teamă se împletesc cu primele responsabilități.
Nu mai sunt chiar mititei, dar nici nu se grăbesc să devină foarte serioși. Vor să încerce, să se miște, să creeze, să le iasă. Au nevoie de reguli, dar nu de reguli seci, ci de reguli care să facă loc jocului. Un club bun le oferă toate acestea într-o zi care curge firesc, cu surprize mici și reușite vizibile.
Sumar articol:
De ce 7–9 ani are alt ritm
Între 7 și 9 ani, copiii trec de la „vreau să colorez” la „vreau să spun o poveste prin ce pictez”. Încep să caute sens și scop, să ceară jocuri cu reguli și roluri, să simtă mândrie când duc la capăt ceva ce au început. În același timp, prieteniile apar mai repede și se leagă mai strâns, iar colaborarea devine un ingredient esențial.
Un program reușit ține cont de acest ritm: schimbă activitățile înainte să apară plictiseala, urmărește un progres mic de la o zi la alta și lasă loc pentru inițiativa fiecărui copil, nu doar pentru cele mai puternice voci.
Dimineața, când se așază energia
Ziua începe cu jocuri scurte de cunoaștere. Sunt minutele acelea în care copiii testează terenul: își spun numele cu o mică provocare, își aleg o strigătură de echipă, își dau seama că nimeni nu râde când greșesc un pas. Se încălzesc, la propriu și la figurat. O minge care circulă între ei, un pas lateral, o saritură, un zâmbet. De aici, lucrurile curg firesc.
Apoi urmează atelierele. Artele sunt un imens cârlig la această vârstă. Pictura pe tricouri, colajele făcute din materiale reciclate, brățările simple împletite cu răbdare, măștile colorate pentru carnavalul de seară, toate au un scop care îi prinde: pregătim decorul pentru show, desenăm steagul echipei, facem semne de carte pentru micuțul nostru jurnal de vacanță.
Când știu de ce lucrează, rămân concentrați, învață să ceară ajutor, își împart culorile fără dramă. Iar sentimentul acela, când își îmbracă tricoul pictat chiar de ei, e greu de egalat.
În miezul zilei: mișcare cu sens
Când soarele urcă, programul se mută acolo unde e umbră sau răcoare. E momentul „olimpiadelor” prietenoase. Nu se măsoară performanță, ci bucurie și fair-play. Stafete amuzante, aruncări la țintă, trasee de îndemânare cu conuri și cercuri, mini-fotbal sau „capturarea steagului”, toate sunt gândite astfel încât fiecare să aibă loc.
Copiii de 7–9 ani au nevoie de jocuri care să le ceară atenție și colaborare, nu doar alergare în gol. E uimitor cum un copil mai rezervat devine brusc indispensabil când echipa depinde de precizia lui la aruncat sau de calmul cu care păzește steagul. În apă, activitățile se transformă în curse scurte de echipă, jocuri de coordonare cu mingi ușoare și plutitoare colorate. Regulile sunt simple și ferme, iar aplauzele apar spontan.
După-amiază: scenă, creativitate, curajul de a fi văzut
După odihna de prânz, energia se așază altfel. E timpul pentru scenă. Repetițiile încep modest și se termină de obicei cu un mic spectacol la care toți își găsesc locul. Unii dansează cu o seriozitate care te face să zâmbești, alții se declară magicieni și își pregătesc trucurile, iar câțiva aleg să fie prezentatori, cu glume scurte și anunțuri care mai scapă un „ăăă”, dar tocmai de aceea sunt atât de drăgălași.
De multe ori intră în joc karaoke, scenete de două-trei minute, un concurs de talente în echipe, poate și un quiz despre animale sau sport, cu întrebări la care toți au ce răspunde. Seara, mini-disco strânge totul laolaltă și le oferă prilejul să arate ce au exersat. Nu se cere perfecțiune, se cere bucurie.
Vânătoarea de comori, genul de aventură care prinde
După câteva zile, curiozitatea cere altceva. Vânătoarea de comori e, aproape de fiecare dată, vedeta săptămânii. Animatorii pregătesc trasee sigure, cu indicii desenate, ghicitori simple și hărți prietenoase.
Fiecare indiciu rezolvat îi duce pe copii mai aproape de „comoară”, care înseamnă diploma colorată, câteva stickere, poate un mic semn distinctiv pentru echipă și, mai presus de toate, un val de aplauze. Variantele moderne ale jocului adaugă coduri de culori, misiuni haioase și sarcini care cer colaborare reală: fotografiază cel mai vesel sandviș, găsește un obiect albastru, unul rotund și unul care scoate sunete. Fiecare are loc, fiecare își găsește rolul.
Atelierul culinar: gust, răbdare și un strop de mândrie
Există ceva foarte serios în felul în care un copil de opt ani ține o lingură. În atelierele culinare, rețetele sunt gândite fără foc și fără riscuri, dar cu destulă provocare cât să simtă că fac „adevărat”. Brioșe fără coacere, frigărui de fructe cu iaurt, tartine decorate în forme haioase sau smoothie-uri care îmbină culori și gusturi, toate devin pretexte pentru a vorbi despre echilibru, curățenie și răbdare.
Unii își notează combinațiile pe un bilețel, alții împart ingredientele cu precizia micilor chef-i văzuți la televizor. Nu e doar joacă, e prima înțelegere că hrana se pregătește cu grijă și că gustul bun vine din alegere.
Știință în pantofi sport
Experimentele pot fi spectaculoase și fără laborator. Un „vulcan” din bicarbonat care erupe, o brățară fluorescentă care luminează la mini-disco, un avion de hârtie care zboară mai bine după două micile ajustări, toate sunt momente în care îi vezi cum întreabă „de ce” cu ochii mari.
Copiii testează, greșesc, corectează, reiau. Își dau seama că eșecul nu e final, ci doar o buclă firească în drumul către „a ieșit”. De aici pornește, de fapt, gustul pentru explorare.
Atmosfera face totul: oameni, siguranță, ritualuri
Poți simți calitatea unui club în felul în care se mișcă animatorii. Pentru 7–9 ani, contează să vadă adulți jucăuși, calzi, dar fermi la nevoie. Ei știu când să schimbe activitățile, cum să țină grupurile echilibrate, cum să ridice energia când scade sau să domolească entuziasmul când devine haotic.
Îmi place mult când există ritualuri: salutul de dimineață, strigătul echipei, roata norocului cu provocări poznașe, minutele scurte de feedback în care fiecare spune ce i-a plăcut. Din astfel de gesturi se nasc încrederea și coeziunea.
Despre siguranță nu se vorbește mult copiilor, dar se vede în organizare. Spațiile sunt clar delimitate, accesul e controlat, gloanțele de program sunt anunțate, iar activitățile din apă se fac în prezența unui număr suficient de adulți. Comunicarea cu părinții ajută enorm.
O fotografie de grup făcută la lumină bună, un mesaj scurt la final de zi, programul pentru mâine afișat la vedere, toate acestea dau liniștea necesară ca cei mari să se bucure de vacanță în același timp cu cei mici.
O zi tipică, fără rigiditate
Dacă ar fi să desenez o zi, aș începe cu salutul de dimineață, aș continua cu un joc de mișcare care sparge gheața, apoi aș deschide ușa către atelierul creativ. Pauza de fructe vine exact când trebuie, urmată de jocuri pe plajă sau pe iarbă, în funcție de loc. După prânz, toată lumea respiră puțin, iar după-amiaza aduce repetiții pentru seară, scenete scurte, karaoke sau pregătirea costumelor. Când se lasă seara, luminile mini-disco adună toate emoțiile într-un cerc rotund, cald, în care fiecare își găsește curajul de a fi văzut.
Unde îl găsești și ce câștigă familia
Programul prinde viață în hoteluri care pun la dispoziție spații dedicate, locuri de joacă, piscine cu zone pentru copii, terase umbrite și mici scene pentru momentele de seară.
Destinațiile preferate ale familiilor au de obicei infrastructura perfectă: zone cu apă puțin adâncă, colțuri verzi pentru ateliere cu natură, terenuri pentru sporturi ușoare. Dincolo de tot ce înseamnă joaca copiilor, părinții primesc timp. O cafea băută în tihnă, o oră la piscină doar pentru tine, o cină în care nu verifici ceasul, toate devin posibile când știi că cel mic e acolo unde se simte bine și e în grija oamenilor potriviți.
Ce rămâne la finalul unei săptămâni
Schimbarea se vede ușor când strângi bagajele. Copilul își spune replica pe scenă fără să se încurce, își așteaptă rândul la joc fără bombăneli, acceptă regulile ca pe niște garduri care îi ajută pe toți să se bucure la fel. Descoperă că poate duce la capăt proiecte mici, că are răbdare pentru un colaj reușit, că îi iese un cântec în fața celorlalți.
Se întâmplă adesea ca un copil „mai puțin sportiv” să realizeze că e foarte bun la aruncat la țintă, iar cel timid să devină un prezentator excelent. Și poate cel mai frumos câștig e povestea pe care o iau cu ei. O vei auzi relatată în buclă: vânătoarea de comori, gluma animatorului preferat, magia cu piperul care „fuge” pe apă, dansul în lumina colorată a serii.
Un mic ghid afectiv pentru părinți
Dacă ai un copil în intervalul 7–9 ani, ajută mult să-l pregătești puțin înainte. Spune-i pe scurt cum arată o zi, încurajează-l să aleagă ce-i place fără teamă că „ratează” altceva, amintește-i că poate spune nu politicos când e obosit și da curajos când îl atrage ceva nou.
Pune în rucsac un caiet mic pentru notițe, câteva stickere, pixul preferat. Sunt detalii care, culmea, fac o diferență reală. Iar seara, întreabă-l care au fost cele trei momente preferate. Răspunsurile se adună într-un jurnal al verii pe care îl veți răsfoi, fără grabă, acasă.
Imaginea cu care pleci
Rămâi, la final, cu o fotografie ușor mișcată în care copilul tău dansează cu obrajii roșii și un zâmbet care pare să nu încapă în cadru. E dovada că a crescut nițel. A spus „pot” cu mai multă convingere, și-a găsit locul pe scenă, a creat ceva cu mâinile lui și s-a jucat cinstit cu alții. Pentru vârsta de 7–9 ani, asta înseamnă o vacanță reușită. Iar pentru un părinte, e sentimentul acela blând de seară, când știi că ai ales un program care înțelege copilăria așa cum e ea: vie, curajoasă, curioasă.
